ISE: Când ai înființat canisa și ce te-a determinat să faci asta?
Claudiu Cune: Începuturile Canisei sunt la Sibiu, acolo unde m-am născut și am crescut. Am înființat canisa în anul 2001. Acesta a fost punctul în care am intrat în rândul profesioniștilor, să zic așa, în domeniul creșterii câinilor de rasă.
ISE: Cum și când a apărut pasiunea pentru câini?
C.C.: Am avut, cred, pasiunea pentru câini de când m-am născut, deoarece mama mea îmi tot amintește și acum felul cum mă jucam eu, împreună cu sora mea, dea cățelușii. Acest lucru se întâmpla în primii ani de copilărie, când nu știam că există rase de câini, concursuri de frumusețe sau dresaj. Apoi, odată cu școala, scrisul și cititul, am primit mai mulți căței cadou pe care i-am crescut pe la bunici, căci noi locuiam la bloc. Aceștia nu erau de rasă și împreună cu un prieten am aflat, citind niște cărți, despre rasele de câini…. Am început să ne uităm la poze doar și să ne alegem câinele care ne plăcea. Fără ezitare, câinele cel mai frumos pentru mine a fost Rottweilerul. Următorul pas a fost să îi rog pe ai mei să îmi cumpere și mie un pui de Rottweiler. Aceștia mi-au luat până la urmă un cățel care s-a dovedit a fi metis de Rottweiler cu Doberman și de aici începe practic povestea crescătoriei mele Canisa Rottmaster.
„Am câștigat primul titlu la 18 ani, cu Buffy care a stabilit un record național neegalat încă: A fost, trei ani consecutiv, cea mai frumoasă cățea de rottweiler din România”
A urmat achiziționarea primei cățele de rasă pură cu pedigree de la o canisă a doi băieți din Sibiu, care mi-au devenit ulterior cei mai buni prieteni, deși erau cu câțiva ani buni mai mari ca mine. Împreună cu ei am început să merg la concursurile canine și încet am urcat cu cățeaua mea Buffy, pe numele ei adevărat Mira von Rottfire Hunter, pe podiumurile concursurilor de frumusețe și am ajuns, în anul 2001, să câștig cu ea primul titlu de Învingător Club Rottweiler România având doar 18 ani la un arbitru străin, fapt care m-a marcat deoarece nu mă așteptam ca acest arbitru să arbitreze câinii, ci, cum eram învățat la noi în țară, să se arbitreze stăpânii, dacă mă înțelegeți ce vreau să spun…
Au urmat și alte titluri de aceeași valoare să apară în anii următori: 2002, 2003, 2004. Astfel, Buffy a devenit 3 ani consecutivi cea mai frumoasă cățea de Rottweiler din țară, performanță pe care nici un alt crescător sau proprietar de rottweiler nu a reușit să o doboare nici până în prezent. Apoi au urmat niște câini deosebiți de care o să vă povestesc ulterior, care au în palmares titluri de Campioni România, Campioni Juniori de România, Georgia, Bulgaria, Moldova etc, culminând cu un neașteptat titlu de Campion Europen de Juniori al câinelui Rottmaster Fred, câine produs de mine în canisa mea din câinii mei Bingo și Gessy, care se afla la noi în județul Constanța, la un bun prieten. După cum vedeți, relația mea cu oricare client devine mai devreme sau mai târziu prietenie, consolidată pe aceeași pasiune – rottweilerul.
„Rottweilerii sunt uimitori: sunt tăcuți atunci când trebuie, fioroși atunci când trebuie să te apere, blânzi cu cei ce vor să se joace cu ei, și-ar da viața pentru stăpân oricând și sunt mari iubitori de copii”
ISE: De ce ai ales rasa rottweiler , în contextul în care acum, la modă, sunt rasele precum bichon, chow chow și altele asemenea?
C.C.: Am ales rasa rottweiler și am să rămân fidel acestei rase în detrimentul celor la modă pentru că acești câini sunt uimitori: sunt tăcuți atunci când trebuie, fioroși atunci când trebuie să te apere, blânzi cu cei ce vor să se joace cu ei, și-ar da viața pentru stăpân oricând și sunt mari iubitori de copii, toate aceste calități le găsiți în această rasă cu condiția socializării puiului în primul an de viață. La ei primul an de viață reprezintă cei șapte ani de acasă pe care ar trebui să îi primim cu toții.
ISE: Ce costuri implică să întreții o canisă? Mai ales una de rottweileri? Ce alte sacrificii/eforturi mai sunt depuse pentru îngrijirea canisei?
C.C.: Costurile de întreținere ale unei Canise sunt destul de mari și anume sunt direct proporționale cu numărul de câini pe care îi deții, cu concursurile la care participi și deplasările pentru concursuri, medicamente, vaccinuri, suplimente nutriționale. Cel mai mult cred că trebuie să îți faci timp pentru a avea o Canisă și nu neapărat bani. Costurile de întreținere a unui câine de competiție sunt aproximativ de 300 de lei pe lună și pot urca chiar și la mii de lei pe lună în funcție de concursurile la care participi și locația lor.
„Cel mai mare risc este că nu-ți scoți investiția din vânzarea puilor, din cauza legilor care nu se aplică. Dacă nu eram pasionat, aș fi renunțat demult”
ISE: Care sunt riscurile pe care ți le asumi când ai o canisă? De ce obstacole te lovești?
C.C.: Riscurile pe care le ai atunci când deții o canisă constau în faptul că ți-ai propus să faci o selecție de calitate în rasa pe care o iubești, dar ajungi să întâlnești tot felul de oameni care nu înțeleg de ce să faci selecție și să nu crești animalele astea ca pe niște animale de turmă și să le vinzi la bucată. Performanța se plătește. Iar la noi în țară acest concept lipsește cu desăvârșire. Suntem nevoiți să concurăm cu proprietari de câini care nu au ce face cu puii dintr-o montă oarecare, de obicei din câini nearbitrați în expoziții deci fără drept de montă, care își vând puii în obor cu prețuri cu care noi crescătorii ne cumpărăm un sac de mâncare pentru un câine care ne ajunge o lună de zile.
Deci riscul cel mare este că investești mult și nu ajungi măcar să îți scoți investiția din vânzarea puilor din cauza legilor care sunt date dar nu se aplică… vezi legea câinilor agresivi din 2004. Dacă nu ar fi pasiune cred că aș fi renunțat de mult.
ISE: Ești de acord cu tăierea urechilor și a cozilor la rottweileri? Ajung ei astfel mai duri?
C.C.: Tăierea cozii la câini nu se mai face din anul 2002, la nici o rasă, regulă impusă de FCI (Federatia Chinologică Internațională), dar încă mai sunt persoane care ne întreabă dacă tăiem codițele la rottweileri.
ISE: Ce părere ai despre părinții care își învață copiii să se ferească de câini? Care ar trebui să fie, în viziunea ta, relația normală între câini și copii?
C.C.: Părinții care își învață copiii să se ferească de câini procedează corect, deoarece nu poți avea încredere într-un străin. Dar dacă este câinele tău, al familiei, ești obligat ca părinte să creezi o legătură între câine și copil și viceversa, sau cu alte animale pe care le mai deții din primele zile în care aduci câinele acasă.
„Relația cu veterinarul trebuie să fie una destul de strânsă deoarece medicul trebuie să cunoască bine câinele ca să îl poată trata. Recomand vizitele periodice la medicul veterinar“
ISE: E adevărat că rottweilerii sunt câini violenți? Cât influențează violența sau caracterul unui câine mediul și modul în care este crescut de stăpâni? Există violență nativă la câini?
C.C.: Rottweilerul este unul dintre câinii care au emblemă de câini agresivi deoarece au fost multe articole în ziare sau pe televiziune când acești câini au atacat oameni, producând leziuni sau chiar victime. După părerea mea aceste evenimente sunt unele izolate care s-au întâmplat din cauza oamenilor care au crescut acei câini, care nu au de ce să afecteze imaginea rasei. Știați că ciobăneștii noștri de pe la stâne au un număr de două ori mai mare de victime și atacuri asupra omului decât rottweilerii și pitbulii la un loc? Dar despre aceste atacuri massmedia nu comentează pentru că sunt rase românești.
ISE: E normal ca toți câinii considerați violenți să poarte botniță?
C.C.: Nu consider că un câine cu care merg în lesă pe stradă trebuie să poarte lesă atâta timp cât am un examen de muncă sau obediență luat cu el.
ISE: Când este de preferat ca stăpânii să meargă la medicul veterinar cu câinii? Doar la vaccinul anual sau și la controale de rutină?
C.C.: Relația cu medicul veterinar trebuie să fie una destul de strânsă deoarece doctorul veterinar trebuie să cunoască câinele ca să îl poată trata. Aceștia nu sunt persoane să știe să îi spună doctorului ce îi doare. Deci vizitele periodice la veterinar sunt alegerea mea.
„Deparazitarea corectă se face preventiv și periodic, trebuie să prevenim infestările cu căpușe sau purici, ori viermi intestinali. Sfatul medicului trebuie ascultat și în această problemă“
ISE: Cum se face o deparazitare corectă, în contextul invaziei căpușelor? Ce sfat ai pentru iubitorii de câini care găsesc căpușe pe câini, dar nu au posibilitatea să ajungă imediat la veterinar?
C.C.: Deparazitarea corectă se face preventiv și periodic, trebuie să prevenim infestările cu căpușe sau purici, ori viermi intestinali. Sfatul medicului trebuie ascultat și în această problemă.
ISE: Ce părere ai despre obligativitatea cipurilor la câini? Mai ales în contextul în care nu toate cabinetele sunt dotate corespunzător?
C.C.: Mi se pare forte bună ideea de a fi microcipați și înregistrați toți câinii. Așa se poate găsi stăpânul câinelui mult mai ușor cu ajutorul RECS (Registrul Electronic al Câinilor cu Stăpâni) în cazul pierderii.
„Din punctul meu de vedere, dresajul câinilor este obligatoriu pentru orice rasă și trebuie inițiat cât mai devreme posibil“
ISE: Care este opinia ta despre dresaj? Ar fi de preferat ca toți câinii să fie dresați?
C.C.: Din punctul meu de vedere, dresajul câinilor este obligatoriu pentru orice rasă și trebuie inițiat cât mai devreme posibil. Există mule feluri de dresaj dar cel pe care toți trebuie să îl aibă este cel al câinilor de companie. Mai sunt dresajele speciale ale câinilor ciobănești, ale celor de pază și apărare, ale câinilor speciali de poliție, pompieri, sanitari, de armată, și cei de mondioring, dresajul pentru concursurile de frumusețe etc.
ISE: Ce opinie ai despre luptele ilegale de câini?
C.C.: Nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva. Câinii mei, deși cresc rottweileri, sunt ca niște copii și nu i-aș putea băga niciodată la lupte. Am auzit că în județul nostru se practică asemenea evenimente.
ISE: Care sunt diferențele dintre România și țările Occidentale referitoare la legislație, educația oamenilor în raport cu creșterea câinilor și prețul de cumpărare a acestora? E mai ușor să întreții o canisă în Vest?
C.C.: Oamenii din Vest au altă învățătură despre orice și totodată și despre câini. Cei din Occident fac din pasiunea lor o afacere de pe urma căreia se trăiește foarte bine având în vedere că prețurile puilor de la o Canisă sunt în jur de 1000 de euro puiul pe când la noi o medie este de 300 de euro. Asociația Chinologică Română ar trebui să se implice mai mult pe problemele crescătorilor și anume să educe oamenii prin campanii în massmedia să achiziționeze câini doar cu pedigree. Dar ei din contră ne fac și mai multe probleme punându-ne să cheltuim mai mulți bani pentru eliberarea pedigreeurilor și anume dublu sumei ce o percepeau acum un an, acum fiind implicați și veterinarii care vând cipurile fără a avea un preț fix.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
